11 ani !

Să număr anii, cred că a sosit timpul să mă opresc, de azi îi voi numi minuni.
Minunea este că eu mai trăiesc . Am trecut prin toate stările posibile, de la depresie, disperare, epuizare, revoltă, lacrimi, lipsuri, acum eram sus acum eram jos… uneori poate am știut sau am încercat să îmi maschez drama. Am învățat să mă adaptez cu durerea, ea rămâne ca o cicatrice, înăuntru, ca un ghimpe în amintirile frumoase. În cuvinte nu pot descrie ce a fost și nu a fost ușor. Am simțit cu siguranță viața cu toate nuanțele ei.
Mulțumesc lui Dumnezeu că are răbdare cu mine și celor care mă susțin.

Bookmark and Share
Acest articol a fost publicat în Speranta. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *