Omule grabit pe drumul acestei vieti, poposeste o secunda si apleaca-ti privirea asupra mea o fata al carei nume canta... si asculta cantul trist... mult prea trist pentru frumusetea si tineretea unui suflet al carui zbor e frint... mult prea frant pentru a putea zambi...
Acum ...3 ani aveam o viata frumoasa. O viata normala ca a fiecaruia dintre noi. Pluteam spre tarmul marii, anticipand relaxarea si placerea concediului mult visat. Ma aflam in spate, pe saua motocicletei ce trebuia sa ma duca in lumea de basme. Fara sa anticipez, ca in drumul lung, "o secunda" din infern s-a rupt pentru mine.
M-am trezit la spital. Si, de atunci, viata mea e un cosmar pemanent. Ramasa paralizata, am inceput lungul si chinuitorul drum spre vindecare. Un drum lung, lung... si bineinteles foarte costisitor...
Pentru mai multe detalii si continuarea povestii, click aici!