Să număr anii, cred că a sosit timpul să mă opresc. Ei trec și eu sper. Pot să spun că am trecut prin toate stările posibile, de la depresie, disperare, epuizare, revoltă, lacrimi, lipsuri, acum eram sus acum eram jos… uneori poate am știut sau am încercat să îmi maschez drama. Am învățat să mă adaptez cu durerea, ea rămâne ca o cicatrice, înăuntru, ca un ghimpe în amintirile frumoase. În cuvinte nu pot descrie ce a fost și nu a fost ușor.
Mulțumesc lui Dumnezeu că are răbdare cu mine și celor care mă susțin .
la spital
O clipa de imprudenta mi-a transformat viata in cosmar. In vara anului 2006 un accident de circulatie stupid mi-a frant aripile, la o varsta la care abia incepeam sa visez frumos viitorul.